Viață cu aromă de cafea


Mirosul de cafea pătrunde până la mine și mă trezește din somn. Cred că Sorin a vrut să îmi facă o surpriză, înainte să plece la muncă. De obicei, trebuie să merg împleticindu-mă până la bucătărie și să îmi fac singură cafeaua. Fără ea, nu mă pot trezi. 

Pe față îmi apare un zâmbet uriaș, gândul la cana de cafea aburindă făcându-mă să sar din pat. Îl strig pe Sorin, niciun răspuns. O fi la baie. Merg la bucătărie, unde mă așteaptă cafeaua… pe lângă ibric, pe aragaz, pe jos, numai unde trebuie nu. Nici urmă de Sorin. Nu pot să cred! A lăsat cafeaua pe foc și a plecat. Nervoasă, pun mâna pe telefon și îl sun.

- Vaaai, cafeaua!



Asta îmi amintește că ne-am cunoscut la o cafea… virtuală. Lucram la aceeași firmă, în orașe diferite. În fiecare dimineață, serveam cafeaua la birou și ne puneam la curent cu ultimele noutăți. Am devenit prieteni buni și de aici a mai fost nevoie de un pas. 

Când ne-am întâlnit față în față mi-a adus cadou o pungă de cafea boabe. A zis că nu se pricepe la cadouri (și chiar așa e, mi-a dovedit-o de multe ori), dar știe sigur că îmi place să beau cafea. Puteam să nu mă las cucerită? N-aveam cum.

cafea

Multe cafele ne-au fost martori de atunci: cafeaua de dimineață, fără de care nu funcționez; cafeaua din week-end, cu aromă de veselie și relaxare; cafeaua din termos, care ne ținea treji pe drumurile lungi; cafeaua pe care era să o vărs când m-a întrebat dacă vreau să fiu soția lui; cafeaua de pe munte, în rochie de mireasă și teniși; prima cafea băută în apartamentul nostru; cafeaua din maternitate, pe care mi-o aducea dimineața, pe furiș.

Mirosul cafelei vărsate m-a făcut să rememorez toate momentele frumoase. Aproape că l-am iertat că a uitat să oprească și aragazul. Aproape...



Am coborât și mi-am cumpărat o cafea de jos, ca să am spor să fac față unei zile dezastruoase. Ziua a trecut pe nesimțite, la fel cum trec toate atunci când ai copii. A intrat pe ușă ca un taifun, cu un zâmbet până la urechi, cam nepotrivit în contextul actual, după părerea mea.

- Iubita, am un cadou pentru tine!

- Ca să te iert pentru dimineață?

- Mai ales pentru asta! Hai, desfă cutia!

 Oare mi-o fi luat iar vreo eșarfă urâtă? Te rog, Doamne! Nu mai suport încă una. Totuși, cutia e mare, poate am noroc și scap.

Desfac ambalajul cu teamă și... surprizăăăă! Înăuntru e un expressor și multe, multe monodoze de cafea. Waw! Ăsta da cadou!

- Hmmm! Pentru cine e cadoul ăsta, de fapt? Pentru mine sau pentru tine?

- Iubita mea, păi nu suntem noi un întreg? E pentru amândoi!  Mă ierți?

- Bineînțeles! După ce cureți bucătăria!


Articol scris (după multe cafele băute) pentru proba numărul 23 a competiției Superblog2017.

P. S. Pozele sunt din arhiva personală.




Etichete: , , , , , ,